În anul 1900 edificiul şcolii era din lemn aici find şcolarizați 72 de elevi, 45 de baieți şi 27 de fete iar la ciclul secundar 18 elevi, învațătorul fiind şi cantorul bisericii Mihail Gazdac. În anul 1906 șematismul de la Blaj reține următoarele informații uşor diferite faţă şematismul precedent: școala de lemn, elevi 90, 52 baieți și 38 fete, însă o scădere importantă se înregistreză peste 5 ani în șematismul din 1911 când vor frecventa doar 52 de elevi dintre care 14 repetenți. În 1912 Parohia propune construcția unei noi școli după planul şcolii din Cicău, însă datorită lipsei banilor se renunță la acest proiect, dorindu-se totuși construcția unei săli de propunere (sală de clasă) lângă edificiul vechi care devenea neîncăpător pentru numărul de elevi.  În 1915 autoritățile austro-ungare suspendă cursurile şcolii confesionale, clădirea fiind deteriorată în timpul războiului şi apoi expusă jafurilor armatei germane aflată în retragere în anul 1918. Până în anul 1918 nu se mai fac publice informații despre şcoala confesională din Poiana iar după anul 1918 când învăţământul devine de stat şcoala din satul Poiana işi pierde calitatea de școala confesională, ajungând ca în anul 1931 cladirea să fie închiriată postulul de jandarmi din comună şi apoi să fie vândută. Cladirea actuală a școlii a fost construită pe două nivele şi subsol în anul 1914 având destinație inițială moară, fiind apoi transformată în unitate şcolară. După anul 1918 a început o perioadă de intensă activitate educativă în comună: s-a înfiinţat grădiniță, atelier de țesătorie și tâmplarie, bibliotecă, cantină pentru elevii săraci, farmacie şi muzeu. Erau editate două reviste şcolare Cuibul nostru şi De strajă, elevii făceau parte din corul bisericii şi organizau reprezentaţii teatrale. În perioada interbelică aici a funcționat o capelă ortodoxă parohia neavând un lăcaş de cult până în anul 1948 când va folosi biserica greco-catolică trecută în folosinţa sa. Afectată în timpul războiului clădirea şcolii a fost distrusă în parte şi devastată total în toamna anului 1944, având în anul 1945 aspect de ruină, fără garduri cu citerele sparte şi rupte, cu pereţii găuriți de schije şi proiectile[…] funcționând două săli din patru, cu mobilier insuficient şi în condiții grele. În anii 1946-1947 se reface acoperişul distrus în timpul războiului, iar în anii 1959-1961 s-a executat un tampon pe două nivele cu pereți portanți de cărămidă fiind construite astfel încă două săli de clasă. În anul 1953 se introduce curentul electric iar din anii ’60 şcoala este racordată la reteaua de gaz metan. Datorită creșterii populației școlare în anul 1974 școala funcționa în trei corpuri de clădire, clădirea I cu şase săli de clasă, clădirea II cu 3 săli de clasă şi o sală de gimnastică şi cladirea III cu un atelier şcolar şi o bibliotecă. În anii 2001-2002 se construieşte un alt corp de clădire lipit de vechea construcție fiind date în folosință încă patru săli de clasă, iar anul 2007 se începe constructia celui de al treilea corp de clădire cu trei săli de clasă finalizat în anul 2017.

În prezent școala funcționează în trei corpuri de clădire cu şapte forme de învăţământ:(învăţământ preșcolar, primar, gimnazial, învăţământ a doua şansă primar/gimnaziu, învăţământ frecvență redusă gimnaziu, învăţământ la domiciliu şi învățământ profesional).